Despre refacerea traseelor montane

/, Articole/Despre refacerea traseelor montane

Despre refacerea traseelor montane

Drumeţie, peisaje alpine spectaculoase şi oameni îndrăgostiţi de munte. Noi zicem că o astfel de tură cântăreşte greu în portofoliul şi în amintirile celor care îşi doresc să cunoască mai bine magia munţilor din România.

 

Munţii Retezat – de ce sunt ei aşa de speciali?

Aceşti munţi au strâns o gramadă de like-uri pentru peisajele spectaculoase şi frumuseţea florei şi faunei. Din acest motiv ne-am aventurat şi noi într-un weekend care a trecut mult prea repede. Am decis ca vara aceasta să ne bucurăm de potecile scoase parcă din poveşti, de lacurile alpine, de platformele înalte şi de vârfurile ascuţite şi zimţate, asemănătoare celor din filmele fantasy.

Ăsta era planul nostru pentru weekend. În final aveam să găsim mai mult decât atât.  

 

Masiv: Retezat – Godeanu

Punct de plecare: Cârnic

Traseu:

*Day 1. Cârnic – Cabana Gențiana

*Day 2. Gențiana – Curmătura Bucurei – Vf. Peleaga – Șaua Peleaga – Lacul Peleaga – Poaiana Pelegii – Șaua Plaiu Mic – Cabana Buta

*Day 3. Buta – Șaua Scorotei – Cheile Scorotei – Microbuz

 

Am dat startul aventurii noastre din Cluj la ora 5 după-masa, toți cu zâmbetul pe buze. Așteptam cu sufletul la gură tura și asta era evident pentru că, în ciuda oboselii specifice unei zile de vineri, microbuzul colcăia de entuziasm.

Road trip-ul a durat aproximativ 4 ore și a prins bine. Am socializat că doar era vineri seara și ne-am adunat puterile, timp în care am ascultat muzică retro și un sfert de oră de radio Itzy Bitzy – pentru că îi plăcea șoferului, iar noi, ca niște pasageri altruiști, nu am avut decât să ne amuzăm pe seama asta.

Ajunși în Cârnic la ora 10, ne-am pregătit echipamentul și am pornit imediat spre Cabana Gențiana. Traseul de noapte ne-a antrenat pentru cea de-a doua zi și ne-a învățat că rădăcinile sunt una din principalele cauze ale “dezechilibrărilor”.

După o astfel de drumeție scurtă și la obiect, am ajuns la cabană și am avut parte de o încăpere destul de mare încât să înnoptăm cu toții. Somnul dulce energie aduce!

Dis-de-dimineață ne-am bucurat de un mic dejun pregătit de acasă și de o cafea proaspătă făcută de cabanierul nostru. A urmat o scurtă încălzire animată de George și în sfârșit am dat drumul urcării!

 

Curmătura Bucurei – Vârful Peleaga (2509 m) – Șaua Peleaga – Lacul Peleaga – Poaiana Pelegii – Șaua Plaiu Mic – Cabana Buta

O urcare furioasă și provocatoare – despre asta a fost vorba în prima zi.

Am urcat spre Curmătura Bucurei, de unde vedeam Lacul Bucura, după care am luat-o la stânga, pe creastă și am început urcarea spre vârful Peleaga.

Am ajuns față în față cu mormanul de pietre care ne-a dus spre vârf. “Wow!” – se aude din mulțime. O reacție super faină, care a fost valabilă pe tot traseul. Optimiști și cu chef de a cuceri acest vârf, am apucat să facem câteva poze după care am luat la pas o pantă destul de abruptă, brăzdată cu multe, multe pietre mari și mici, lăsând în spate un peisaj demn de cel mai sincer “wow”.

Totuși, nu pietrele s-au dovedit a fi provocarea, ci vântul!

Ne-a luat prin surprindere. Cu cât porțiunea era mai abruptă și mai stâncoasă, cu atât parcă bătea vântul mai tare. Cu mare atenție și adrenalina la nivel ridicat, am urcat ba mai repede, ba mai încet. În orice caz, așa vânt puternic mai rar am întâlnit. De la un moment dat eram capabili să simțim când avea să vină următoarea rafală.

 

Frumos pe Vârful Peleaga! Mai venim!

După aproximativ 2 ore de urcat am ajuns pe cel mai frumos și cel mai înalt vârf din Retezat. La cei 2509m aveam o vizibilitate de 360. Cred că toți priveam mândri indicatorul vechi de vârf, chiar dacă urcarea ne-a bulversat puțin.

Coborârea pe șaua Pelegii a fost bineînțeles abruptă. Ne-am descurcat binișor până când am ajuns la Lacul Peleaga, iar apoi a fost și mai bine. Traseul a devenit mai ușor când am luat-o prin Poiana Pelegii iar apoi pe șaua Plaiul Mic.

Pe tot traseul de coborâre fetele făceau glume de genul “Ne-a plăcut pe Vârful Peleaga, mai venim…mai ales pentru liftingul facial natural”. Asta ca să vedeți că nu a fost chiar așa de greu și da, merită să urci vârful, chiar dacă vremea nu e foarte prietenoasă.

 

Spre odihna de la Buta

Dar stai! Încă nu e timp de odihnă, ci de admirat stâncile, vegetația Retezatului și surpriză, caprele negre! Le-am văzut la o distanță mare, stăteau înlemnite, uitându-se țintă la noi. Nu s-au speriat, ci au așteptat cu lejeritate să trecem și noi prin ograda lor.

După ce am coborât Plaiul Mic am găsit-o! Situată la 1580m în partea de sud-est a munților Retezat, pe râul Buta. Cabana era exact ca în poze, înconjurată de verdeață și flori. Ne-a întâmpinat un pui de pisică tare jucăuș.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne așezăm la mesele din fața cabanei și să ne umplem bidoanele cu apă de izvor, iar apoi să ne descălțăm. Băieții au început să simtă miros de șnițel și câțiva, nerăbdători, au intrat în vorbă cu gazdele pentru o porție. Mâncarea – șnițelul cu carofi prăjiți și cu salată, ciorba de legume și omleta servită la micul dejun – au fost foarte gustoase. Camerele erau vechi dar păturile comode, cu lenjerie curată.

Am luat o îmbucătură din șnițel și ne-am anunțat fiecare când aveam chef să facem duș. Era perfect și exact ce aveam nevoie după vârful Peleaga!

Seara a trecut cu glume și povești de prin alte drumeții, din păduri sălbatice, sate părăsite, despre urși, lupi și cerbi, ecosisteme și încălzirea globală. Pe scurt, discuții consistente cu oameni faini și open-minded. Când s-a mai lăsat puțin răcoarea am luat și câteva înghițituri de vodkă și am studiat puțin cerul și stele pentru că era foarte senin și aveam ce vedea.

 

Printre munți și pe la stână

A treia zi, de dimineață, ne-am trezit în formă și relaxați pentru a străbate pădurea. Am urcat printre brazi, lăsând în spate cabana Buta.

Următoarea oprire a fost la Stâna Scorota. Privind peisajul superb, am identificat vârful Piule în dreapta stânei, iar în față, Dâlma cu Brazi și Culmea Drăgșanu.

Am avut plăcerea să întâlnim doi ciobani tare vorbăreți și mândri de stâna lor. Din câte am înțeles se poate și înnopta la această stână. Undeva în spate, s-a construit o mică cabană lipită de stâna ciobanilor. Din vorbă in vorbă, lui George, ghidul și fondatorul nostru, i-a venit ideea: “Terramont-ul trebuie să înnopteze data viitoare la stână!”

 

Cheile Scorotei

Aveam de parcurs o regiune carstică: Cheile Scorotei.

Până să ajungem în această regiune am mai făcut o coborâre lină prin pădure. Cheile Scorotei ni s-au părut ca o lume pierdută în dezordinea naturii. Au fost superbe.

Poteca șerpuită ce străbate cheile este situată în apropierea curbei de nivel și are pe alocuri aspectul unui drum forestier. Totuși, am fost impresionați de frumusețea pereților înalți cu coridoare înguste și vegetație ancorată în stâncă.

Răcorea din chei ne-a prins bine, am și uitat cum se simt cele 36 de grade la soare. Am fi vrut să mergem tot așa, mult și bine pe răcoare, dar după ultima curbă deja am zărit microbuzul parcat pe marginea șoselei.

Traseul a fost numai bun pentru un weekend în care ne-am dorit să evităm aglomerația orașului. Mulțumiți, relaxați și înfometați, am făcut o oprire la restaurantul Cheile Buții pentru a lua masa de prânz.

 

În timpul ăsta George ne-a cerut feedback. “Ce feedback mai vrei? Uită-te la noi și îți dai seama după expresiile relaxate, bronzul de munte și roșul din obraji că tura ne-a înzdrăvenit. În plus, glumele lui Mihai și discuțiile cu oameni din diverse domenii de activitate, toți aduși la un singur loc, ne-au destins spiritul și ne-au alimentat cu optimism și chef de viață.”

Rămâne pe data viitoare?

 

 

By | 2018-02-28T06:58:56+00:00 septembrie 21st, 2017|Activitati, Articole|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment